Contact
Luni - Joi: 08:00 – 18:00, Vineri: 08:00 – 16:00
Existența a milioane de autovehicule pe drumurile publice face permisul de conducere un document indispensabil pentru societatea modernă. Astăzi, fiecare șofer trece printr-un proces complex, cu zeci de ore de teorie și practică, însă lucrurile nu au stat mereu așa. În urmă cu peste un secol, obținerea permisului era surprinzător de simplă: era suficient să îl soliciți la primărie.
Pentru a înțelege cum s-a ajuns la actualul sistem riguros de pregătire, merită să aruncăm o privire asupra evoluției permisului de conducere.
Primele forme de „permis” au apărut în secolele XVII–XVIII, din necesitatea de a reglementa transportul public cu trăsuri. Birjarii erau obligați să respecte reguli clare și să obțină o autorizație locală pentru a putea desfășura această activitate.
Primul permis pentru un autovehicul motorizat a fost emis în 1888 pentru Karl Benz, inventatorul automobilului. Documentul îi permitea să circule cu vehiculul său, care provoca disconfort localnicilor din Ducatul Baden din cauza zgomotului și fumului. A fost o autorizație punctuală, emisă strict pentru a rezolva o problemă de ordonanță publică.
Până în 1903, cei care aveau bani pentru un automobil puteau obține permisul doar printr-o cerere către autorități. Fără examene, fără verificări.
Creșterea rapidă a numărului de vehicule și a vitezelor a amplificat riscul accidentelor, iar statelor le-a devenit clar: este nevoie de reguli și de o formă de testare a șoferilor.
Prusia a introdus în 1903 primul test oficial pentru conducătorii auto. În același an, Marea Britanie a introdus obligativitatea permisului, însă fără examen. Alte state au urmat treptat, dezvoltând treptat sisteme de examinare tot mai riguroase.
În România, primul examen auto a avut loc în 1907. Anul următor erau deja înmatriculate 138 de autoturisme, număr considerabil pentru acea perioadă. Autoritățile au înțeles că traficul, deși încă redus, trebuia reglementat.
Surprinzător pentru standardele actuale, examenul auto era extrem de simplu:
– o probă de viteză pe drumurile publice
– o probă de frânare de urgență
Atât.
Viteza maximă legală în lume era atunci în jur de 20 km/h, deci riscurile erau incomparabil mai mici decât în prezent.
În prezent, examenul auto se poate susține doar după terminarea cursurilor într-o școală de șoferi autorizată. Procesul este diferit în funcție de categoria pentru care se solicită permisul, însă pentru categoria B – cea mai populară – regulile sunt clar stabilite:
– 24 de ore de pregătire teoretică
– 30 de ore de practică în trafic și poligon
– examen teoretic cu 26 de întrebări
– examen practic pe traseu, în prezența examinatorului
Examenul actual este mult mai complex decât cel din trecut. Testează capacitatea de concentrare, cunoașterea legislației, reacțiile în trafic și aptitudinile reale de conducere.
Traficul modern este de o complexitate enormă:
– viteze mari
– intersecții aglomerate
– pietoni, bicicliști și trotinete electrice
– vehicule de zeci de tone
– infrastructură densă
– reguli numeroase
În acest context, permisul de conducere nu mai este o simplă formalitate, ci o certificare a faptului că un șofer are cunoștințele și reflexele necesare pentru a nu pune în pericol vieți omenești.
De la o simplă hârtie eliberată la primărie, permisul de conducere a evoluat într-un document esențial, obținut doar în urma unui proces educațional riguros. Examenul auto de astăzi este mai dificil decât cel de acum un secol, dar necesitatea lui este incontestabilă.
Cu o școală de șoferi bună, instructori profesioniști și dedicare, examenul nu este greu. Important este ca viitorul șofer să înțeleagă responsabilitatea pe care o presupune condusul. Numai astfel poate contribui la un trafic mai sigur pentru toți.
Istoria permisului de conducere ne arată clar un lucru: cu cât traficul devine mai complex, cu atât pregătirea trebuie să fie mai serioasă. Iar de aici pornește formarea fiecărui șofer – de la prima lecție din școala de șoferi.
